- Implantul dentar se recomanda in cazul pacientilor sanatosi, cu o igiena bucala foarte buna, preferabil nefumatori (nicotina afecteaza osul care sustine implantul). Principala conditie este ca osul existent sa fie in cantitate suficienta, pentru a primi implantul. In cazul in care nu este, se poate face aditie de os.
- Se realizeaza fie cand dintii vecini spatiului edentat sunt integri si inglobarea lor intr-o lucrare ar insemna indepartarea unui strat important de smalt, eventual extirparea nervului; fie cand pacientul nu mai are suficienti dinti pentru realizarea unei lucrari.
- Pentru inchiderea spatiilor ramase in urma extractiilor – nu se recomanda lasarea de spatii intre dinti, deoarece in timp, dintii vecini si opusi spatiului vor migra, se vor mobiliza si intr-un tarziu se vor pierde.
- In scop ortodontic pentru ancorarea dispozitivelor speciale.
- Nu se recomanda implantul dentar la pacienti cu probleme de sanatate: diabet insulinodependent, afectiuni cardiace grave, reumatism poliarticular, tratamente chimioterapice.
- Nu se recomanda implantul dentar in cazurile extrem de severe de atrofie osoasa maxilara sau mandibulara, unde nu este prezent substrat osos, in vecinatatea unor structuri anatomice precum gaura mentoniera, canalul mandibular, implantul dentar nu este posibil.
- Nu se recomanda implantul dentar in cazuri de bruxism (scrasnitul dintilor noaptea), se dezvolta forte foarte mari la nivelul implantului, care spre deosebire de dintele natural, nu poseda ligamente de sustinere care ar mai putea atenua socurile datorate acestor forte nefiziologice.
- Nu se recomanda lucrarile sustinute de dinti naturali si implant, deoarece dintii naturali au un grad de mobilitate fiziologica, pe cand implantul dentar nu; acesta este fixat rigid in os, unirea dintre cele 2 structuri afectand in timp stabilitatea implantului.
